Aurul

Nume: Aur
Simbol: Au
Numar atomic: 79
Masa atomica: 196.966569(4) g/mol
Punctul de topire: 1064.18 °C (1337.33 °K, 1947.52 °F)
Punctul de fierbere: 2856 °C (3129 °K, 5173°F)
Numarul de protoni/electroni: 79
Numarul de neutroni: 118
Clasificare: Metal de tranzitie
Structura cristalina: Cubica
Densitate: 19.3 g/cm³
Culoare: galben metalic

 

Curs actual

Curs BNR din data de 2017-07-24 12:05:01 : 158.208 RON / 1 gr. Aur de 24K.

[Most Recent Quotes from www.kitco.com]
[Most Recent Quotes from www.kitco.com][Most Recent Quotes from www.kitco.com]
[Most Recent Quotes from www.kitco.com][Most Recent Quotes from www.kitco.com]

Descriere

Aurul, ca nici un alt metal din lume, are o istorie aparte, dar si calitati de neegalat si o independenta proprie, care a influentat istorii si a declansat isterii de imbogatire. Alchimistii evului mediu au crezut ca aurul este sursa imortalitatii, l-au folosit in medicina si si-au dedicat vietile transformarii altor metale in aur. În moda, aurul a inspirat de-a lungul timpului atat creatorii, cat si purtatorii, si este recunoscut ca cel mai iubit metal pretios din lume. Aurul isi pastreaza intacta valoarea, indiferent de starea de razboi sau pace, de mersul economiilor sau de fluctuatiile celorlalte piete. În plus, aurul nu are nationalitate si este recunoscut ca cel mai sigur mod de conservare a bogatiei.
În prezent aurul se foloseste ca etalon international de valoare, monetarie, pentru confectionarea bijuteriilor si a obiectelor religioase, la plombe dentare, ecrane pentru radiatii electromagnetice si circuite electronice, moda, accesorii, design interior, medicina si chiar mancare.
Aurul are o raspandire larga in natura, aflandu-se in roci solide, roci cristaline, cuart sau chiar in nisip si pietris mai mult in forma de minereu, aliat cu argint, cupru, fier, paladiu sau rodiu.
Nu se oxideaza in contact cu aerul si cu apa, nu este atacat de aproape nici un acid. Se extrage din minereuri si din nisifuri aurifere, prin procedeul amalgamarii sau cianurarii. Procesul de extractie a aurului poate fi vazut in Romania, la Brad, la Muzeul Aurului.
Dupa estimarile specialistilor apele marilor contin peste zece miliarde tone de aur care insa in momentul de fata nu poate fi extras prin procedee renatbile.
Pe locul intai la productia de aur de situeaza Africa de Sud cu peste 2.000 de tone de aur anual, iar la categoria producatori de bijuterii, Italia castiga locul intai cu peste 500 de tone de bijuterii produse in fiecare an. Cea mai mare cantitate de aur la un loc este depozitata la filiala din New York al Bancii Centrale din SUA (Federal Reserve), unde este depozitat aproximativ 550.000 de lingouri de aur in valoare de 203,3 miliarde de dolari, in jur de 5000 tone.
Culoarea aurului este influentata de felul si cantitatea aliajelor. Aurul pur are culoare tipic galben auriu, numit de alchimisti si galben „sol” (culoarea Soarelui). Este cel mai ductibil metal, 1 g de aur pur se poate extinde la 3 km ca sarma. Atat aurul pur cat si aliajele ei odata intrate in contact cu mercurul formeaza amalgam. Aurul poate fi aliat cu mai multe metale ca argintul, cupru, platina, nichel, zinc, palladium si altele. Aliajele de baza sunt argintul (Ag) si cuprul (Cu), care cresc rezistenta aurului dar si influenteaza culoarea acestuia. Daca aliajul contine mai mult argint culoarea lui este verde, daca contine mai mult cupru culoarea aurului este rosu iar daca contine ambele in egala masura culoarea este galbena. Din aliajul aurului fin cu nichel si palladium obtinem aur alb iar din aliajul cu fier aur albastruie.
Finetea si puritatea se exprima in carate (K). Caratul in cazul bijuteriilor si obiectelor din aur arata cate parti de greutate din bijuteria sau obiectul respectiv sunt din aur pur. Aurul pur are 24 carate, prin urmare 14 carate inseamna ca 14 din 24 parti dintr- un aliaj sunt din aur pur iar restul pana la 24 sunt elemente de aliere. Dupa anul 1975 pentru caracterizarea aurului s-a introdus exprimarea cu miimi a puritatii, aurul pur fiind de 999,99 ‰ (1000)
 
Carate (K) Continut de aur Miimi
24 K 99,9 % 999 ‰
22 K 91,6 % 916 ‰
18 K 75,0 % 750 ‰
14 K 58,3 % 583 ‰
10 K 41,6 % 416 ‰
9 K 37,5 % 375 ‰
8 K 33,3 % 333 ‰

Tehnici de exploatare a minereului aurifer

Steampurile din lemn

argint Steampurile din lemn, in marime naturala si cu toate elementele constituente, au fost reconstruite intre anii 1970 si 1979. Constructiv si functional, deosebirea dintre cele doua steampuri consta numai in numarul de sageti care era estimat la 9-12.
Construirea unui steamp se putea face de orice persoana care cumpara (pe baza de contract) sau mostenea o vatra de steamp. Prelucrarea minereului cu steampul era facuta de barbatii sau femeile din cadrul familiei, sau de oamenii angajati pe baza de salariu saptamanal, numiti stempari. Steampurile se puneau in functiune in ziua de 18 martie a fiecarui an si lucrau pana la aproximativ 15 noiembrie, rareori vremea permitand sa se lucreze tot timpul anului. Peste saptamana, steampurile aveau o functionaltate incepand de marti de la amiaza pana sambata dimineata. În perioadele mai secetoase (august, septembrie) se functiona de miercuri sau chiar joi tot pana sambata.
In general, steampurile erau amplasate in cascada, pe vetre de steampuri de-a lungul vailor, folosindu-se diferenta de nivel pentru curgerea apei care era indispensabila la zdrobirea, separarea si concentrarea aurului.
Alimentarea cu minereu a steampului se facea cu trocul si cosurile. Pe vatra erau valaul si hurca cu care se concentra si separa aurul din macinis.
Sfaramarea minereului in vatra steampului se numea palacrit.

Steampurile de tip "californain"

Steampurile cu sageti de fier de tip "californian" reprezinta nivelul tehnic atins pe plan european la finele secolului al XIX-lea. Acest tip de steampuri a fost utilizat in Rosia Montana in perioada interbelica si ulterior, pana la inlocuirea lui cu mori cu bile.
Exemplarul din muzeu a fost executat de firma "Fraser & Chalmers" din Anglia, este de tipul 102-A insa anul constructiei nu se cunoaste.
Acest tip de steampuri se punea in miscare cu ajutorul unui motor, de obicei electric, care actiona arborele central. Miscarea de rotatie se transmitea asupra saibelor de pe axul cu came ce ridica, respectiv "scapa" sagetile care zdrobeau minereul.
Dintre partile importante ale acestor tipuri de steampuri citam:
Ø pivele - 2 cutii de otel manganos unde avea loc operatia de zdrobire a minereului;
Ø sagetile - 10 la numar; o sageata impreuna cu toate partile componente are 360 kg. Date tehnice: otel rotund de 80 mm si lungime de aprox. 3,5 m;
Ø axel cu came - asigura ridicarea sagetilor;
silozuri de minereu - executate din lemn si captusite cu tabla. Au forma prismatica si asigura curgerea gravitationala a minereului.
Rasnita este un mecanism de zdrobire a minerului prin macinare. Este construita din piatra care are forma unei oale cu capac. In oala era un orificiu pe unde iesea apa care se baga impreuna cu mercurul. Capacul era utilizat pentru a macina minereul.
Mojarul Cu ajutorul mojarului se sfarama minereul cu niste rangi de fier, el fiind cioplit in piatra.

Spalarea aurului

Una din cele mai vechi metode de obtinere a prafului de aur este spalatul acestuia cu saitrocul si hurca . Dupa ce minereul era sfaramat prin ori ce tehnica operatiunea finala de obtinere a aurului era spalarea cu hurca sau saitrocul.
Saitrocul- Se lua praful de minereu si se punea in saitroc, era turnata apa iar apoi incepea procedeul de spalare a aurului.
Hurca avea forma unei lazi unde se punea minereul, partea inferioara a hurcii era ca un ciur pe unde pica praful de aur iar minereul ramas se zdrobea si se baga din nou prin hurca.

Tehnici de obtinere a aurului altfel decat mineritul

Spalarea aluviunilor
Spalarea aluviunilor se facea pe starloste care era un plan inclinat construit din lemn
pe starloste se punea o patura de lana peste care se puneau aluviunile stranse de pe malul raurilor cu sapa si trocutul. Dupa ce aluviunile se intindeau pe patura se punea apa cu o galeata iar praful de aur ramanea in patura care se spala intr-o galeata, dupa care se lucra cu saitrocul.
Copyright © 2009-2016 MetalePretioase